Pronumele personal de politete

Se formeaza personalitatea. E greu sa fii parinte bun, dar si copil cuminte. Cine ne ajuta? Dileme, sfaturi, posibile raspunsuri

Moderator: Cristina_gl

Pronumele personal de politete

Mesajde Cristina_gl » Vin Iul 16, 2010 7:15 pm

Habar n-am de ce, pana acum, n-am dat atentie acestui aspect. Adica nu l-am invatat pe Cezar sa foloseasca adresarea corespunzatoare, in functie de varsta interlocutorului. Probabil mi-am zis ca asta o sa vina de la sine, cand va mai creste. Deunazi insa, am fost cu el la scoala, unde o doamna s-a aratat (desi n-a spus-o) usor deranjata de faptul ca Cezar i s-a adresat la ,,per tu". Atunci l-am corectat si m-am apucat sa-i explic niste chestii pe care nu stiu cat le-a inteles. Intrebarea mea este: la varsta lui ar trebui sa faca diferenta intre ,,tu" si ,,dumneavoastra"? Cert este ca... e muuult mai bine in engleza. :lol:
Imagine
Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.(Dale Carnegie)
Avatar utilizator
Cristina_gl
Moderator
 
Mesaje: 6235
Membru din: Mar Noi 21, 2006 11:07 pm

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde mumapadureatza » Vin Iul 16, 2010 10:24 pm

ohhh, eu am scapat de asta deocamdata pt ca nu stiu cum as fi putut explica asa ceva.
o faza haioasa insa a fost intr-un an cand Ida a mers la doctora noastra de familie la ploiesti si asa cu romana ei de balta i-a dat un buchet de flori spunandu-i fandosita tare; `asta este pt tine doctoritza` :lol:
doctoritza o doamna cam la varsta de 50+ de ani i-a zambit tare frumos (bine o cunoaste de la 8 luni si-o vede regulat in fiecare an).
si-un alt exemplu fain avem noi in prietenii noastrii din rep moldova si copii lor care vorbesc numai cu dansul si dansa referindu-se atat la la obiecte cat si la persoane; mor de ras sa-l aud pe baietel de 4 ani spunand `tu esti urata mama, esti o proasta si eu nu-ti mai vorbesc!` sau `eu nu mai joc cu dansul` si trebuie sa ii cer un mini videoclip unde Ida vorbeste cu fata ei, romaneste, Ida cu romaneasca ei si Nicoleta cu a ei si nu se inteleg dar se pricep :lol: . Ida ii spune acolo la un momentdat;` Nicol, eu vorbesc cu tine romaneste dar eu nu inteleg ce spui tu la mine, dar tu poti sa spui, intelegi ?` :lol:
mumapadureatza
povestitor
 
Mesaje: 781
Membru din: Mar Iun 23, 2009 11:25 am

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde oly » Sâm Iul 17, 2010 8:57 pm

Aici nu prea exista notiunea de "dumneavostra". Cam toti sunt la "per tu" si nu e "dovada ca esti binecrescut" daca te adresezi cuiva cu "dumneavoastra". Este o formula folosita la "inceput" pana ajungi sa vorbesti de 2-3 ori la telefon cu persoana respectiva, sau sa te intalnesti de cateva ori, ca are 18 ani sau 60 e total irelevant. Eu le spun pe nume soacrelor, si unui socru, doar tatalui lui Fulvio nu reusesc si asta cred ca tine multe de "educatie" (a se citi "indoctrinare"). El nu e doar socrul meu ci si "seful meu". Daca socrului nu am probleme sa-i spun pe nume, sefului nu ma lasa inima..........Sunt ciudata, cred, dar asa sunt eu. Sunt la "per tu" cu toti clientii (italieni sau straini) daca am avut minim 2-3 intalniri. Leda spune "Ciao, ce mai faci" tuturor vecinilor, fie ca vorbeste cu copii din bloc, fie ca vorbeste cu bunicii lor. Soacrei mele toate prietenele cumnatei ii spun pe nume............... Ma intreb acest "dumneavoastra" e o forma de "respect" sau e doar "de mentalitate"? Mi-a trebuit mai bine de 1 an sa le spun soacrelor pe nume, e adevarat, dar acum mi se pare normal cand o aud pe Leda vorbind cu "tu" cu toti.
ImagineImagine
Avatar utilizator
oly
Moderator
 
Mesaje: 7829
Membru din: Mar Noi 21, 2006 8:52 pm
Locaţie: Genova

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde Cristina_gl » Dum Iul 18, 2010 11:43 am

Din punctul meu de vedere, e o chestie de mentalitate. Cunosc cel putin 10 oameni trecuti de 50 de ani, carora eu le spun pe nume. Am lucrat si lucrez cu ei in diferite proiecte, in care sunt implicati si straini. E alta deschidere... altceva. Sunt oameni care au inteles ca respectul nu sta in acel ,,dumneavoastra" formal, ca o echipa se sudeaza mai bine daca membrii isi spun pe nume. Mie una imi place sa mi se spuna ,,Cristina", nu-mi plac formalitatile de tipul ,,d-na". Este adevarat ca nu ma pot adresa cu ,,tu" unei persoane pe care am vazut-o pentru prima data, chiar daca e mai tanara decat mine. Si sunt si oameni carora nu le pot spune pe nume, indiferent cat m-as stradui. Dar aici nu e vorba de prestanta lor neaparat, ci de acea bariera despre care ai vorbit si tu, Oly.
In alta ordine de idei, am la serviciu o colega, aproape de pensionare, care tuturor ni se adreseaza cu ,,d-na"/,,d-nule", ba mai baga uneori si ,,d-na profesoara". I-am spus in cateva randuri, atunci cand am venit in aceasta institutie, ca poate sa-mi spuna pe nume fara probleme si ca m-as simti mai ok asa. N-a vrut sub nico forma si considera ca altfel nu se poate... ma rog. Singurii care ii spun ei pe nume sunt cei din familie, mai putin ginerele. :mrgreen: Aceasta doamna este un exemplu legat de mentalitatea despre care vorbeam. Sa i se adreseze la ,,per tu" un copil de 5-6 ani care, dupa parerea ei, ar trebui sa fie deja... educat (!) este un afront. Asa ca o sa trebuiasca sa-l invat pe Cezar sa faca niste diferente, dar nu stiu cand sa incep. Deocamdata, se uita la mine cu ochi galesi cand ii povestesc ce si cum, iar cand ne intalnim cu cineva, dupa 5 minute, zice vesel ,,hei, salut, ce faci?". :roll:
Imagine
Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.(Dale Carnegie)
Avatar utilizator
Cristina_gl
Moderator
 
Mesaje: 6235
Membru din: Mar Noi 21, 2006 11:07 pm

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde trix » Mie Iul 21, 2010 1:29 pm

Eu am spus de la inceput ca o sa aman cat mai mult cu putinta folosirea pronumelui de politete. In atatea limbi este pe cale de disparitie pentru ca nu se mai foloseste. Unele duamne trecute de o anumita varsta si care simt nevoia sa fie numite politicos s-au ofuscat ca "mi-am permis" sa omit din meniu acest tip de baza de adresare. Raman la ideea ca daca se ofuscheaza sa fie sanatoase, eu nu ma ating in niciun fel daca mi se face observatie. Consider ca sunt alte chestii de care trebuie sa se tina seama decat pronumele de politete. Ma simt atata de aiurea cand trebuie sa imi periez pronumele cand trebuie sa sun cine stie de birou pe la ambasada sau pe la consulat si atata de fals imi suna...
"Invata din greselile altora, ca nu ai timp sa le faci tu pe toate" Sigmund Freud
Avatar utilizator
trix
Admin
 
Mesaje: 7980
Membru din: Lun Noi 20, 2006 8:54 pm
Locaţie: Belgia

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde Cristina_gl » Mie Iul 21, 2010 8:56 pm

Chiar asa, de cand o fi folosit pronumele asta in limba romana? Presupun ca radacinile se afla in formula ,,domnia voastra", de pe vremea domnitorilor. :lol:
Imagine
Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.(Dale Carnegie)
Avatar utilizator
Cristina_gl
Moderator
 
Mesaje: 6235
Membru din: Mar Noi 21, 2006 11:07 pm

Re: Pronumele personal de politete

Mesajde skippy » Mie Iul 21, 2010 10:02 pm

Daria se mai adreseaza din cand in cand cu "voi"(in loc de dumneavoastra) :mrgreen:
skippy
guraliv
 
Mesaje: 1587
Membru din: Joi Feb 14, 2008 10:26 am
Locaţie: GALATI


Înapoi la Educatie si Consiliere

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron